411 < Un long dimanche de fiançailles (2004)

Un long dimanche de fiançailles (2004 -- 9/10 -- un film ca o poezie. Un film cu un inconfundabil stil al regizorului Jean-Pierre Jeunet, cel care a realizat si exceptionalul "Le Fabuleux Destin d'Amélie Poulain". L-am vazut de doua ori in doua zile, mai rar sa mi se intample asa ceva...dar merita si cred ca si daca l-ai viziona de zece ori tot vei mai descoperi cate o bucatica de magie cinematografica pe care n-ai observat-o inainte. Sunt filme pe care le-ai putea comprima in cinci minute si tot ar fi prea mult pentru banalul pe care-l exprima (pe langa altele care n-ar fi trebuit facute niciodata), in schimb "Un long dimanche de fiançailles" in fiecare minut de pelicula este concentrata atata substanta incat multe alte filme ti se vor parea facute de niste amatori naivi. Nu stiu ce fel de film este: de dragoste, de razboi, de investigatie... e doar o poveste stranie, dintr-o lume ca nu pare a fi pamanteasca si cu o eroina cu chip de inger: Audrey Tautou (un rol superb, la fel ca si cel din "Amelie"). Filmat intr-o lumina care te invaluie si iti incalzeste sufletul (imaginea pare a fi facuta dintr-o succesiune de fotografii HDR-izate) desi in esenta fiecare secunda a filmului este o drama. Sunt doua razboaie: unul real si inuman pe campul de lupta (superbe scenele de lupta, atat de realiste si pline de detalii) cat si cel care se da in inima Mathildei, tanara care nu accepta ca iubitul ei a murit pe front si pastreaza flacara sperantei aprinsa convinsa de justetea simtamintelor ei. O poveste de iubire stranie si intensa, in care se demonstreaza cinematografic ca orice obstacol care intervine in calei iubirii pote fi depasit. O poveste de iubire care cu siguranta se regaseste si in alte filme celebre, e adevarat, insa modul in care este realizat acest film este altfel, este cu totul special si deosebit si care-ti capteaza atentia de la inceput pana la sfarsit, pot spune ca te hipnotizeaza. Un film ca o poezie...