Se vede ca m-a cam batut soarele in cap si am inceput sa dau note cam marisoare.
Sincer filmul e destul de soft, impresionabil pentru destule persoane si cu siguranta nu e o capodopera.
Insa e placut de vazut si impreuna cu niste interpretari bune, cu actori frumosi si o poveste bine scrisa, toate aceste elemente m-au facut sa-i dau o nota care ar puutea sa-i surprinda pe unii care sunt mai exigenti. Mereu am subliniat ca aprecierile sunt evident subiective si o mare pondere din nota o reprezinta "povestea" care te poate "prinde", te poate captiva si atunci mai uiti ca actul artistic in amsamblul lui mai schioapata pe ici pe colo si astfel pun o nota mai mare.
Nu am sa fac nici o comparatie cu alte filme din aceeasi categorie. Personal si acele filme (The Notebook si A Walk to Remember) mi-au placut foarte mult. Fiecare are ceva special, cu povestea de iubire si drama din final, ceva care sa te faca sa iti mai aduci aminte cu placere de acele filme.
Un lucru bun in filmul de fata e ca nu s-a pus accent pe perioada cand John Tyree a fost in armata si nici nu s-a insistat pe latura cu patriotismul americanului care pleaca din propria convingere sa implementeze democratia prin lune. Asa ca drama/povestea de iubire e in prim plam in cea mai mare parte a filmului. O iubire speciala cu inceput tumultos, apoi puterea magica a iubirii ii copleseste pe cei doi protagonisti iar in final totul se prabuseste neasteptat si fara prea multe explicatii.
Un film frumos realizat chiar daca finalul e mai putin lucrat. Din nou cuplul ales este minunat, cel putin "simpatia mea", Savannah Curtis, e de nota 10. Un cuvant de apreciere si pentru rolul destul de convingator de autist interpretat de catre Richard Jenkins.
Un film pe care nu pot sa nu-l recomand!
marți, 3 august 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu